Efectele curative ale apei in traditia ayurvedica

Ayurveda ne subliniaza care este rolul esential al apei in purificarea corpului si in procesele de eliminare a toxinelor. Principalul inamic al unei sanatatii bune este considerata a fi acumularea de toxine (ama). Toxinele reprezinta reziduu-ri provenite din mancarea nedigerata care se acumuleaza gradat in celule, in fluidele corporale si tesuturi. Aceasta acumulare toxica slabeste trupul si sistemul imunitar, cauzand imbatrinire si boala.
 
Sistemul Ayurveda ofera anumite terapii eficiente pentru eliminarea toxinelor, una dintre aceste terapii fiind USHNODAKA, ce presupune faptul de a bea apa calduta, care in prealabil a fost incalzita fara sa depaseasca punctul de fierbere. Prin incalzirea apei este incorporata incarcatura informationala a elementului subtil foc, care modifica proprietatile informationale si calitative ale apei. Aceasta terapie specifica din Ayurveda amplifica puterea focului digestiv, fiind binecunoscut faptul ca pe masura ce focul digestiv (agni) al fiintei umane este mai puternic si sistemul imunitar va fi mai puternic, si vigoarea fizica si tonusul psihic vor creste, iar starea de sanatate va fi mult imbunatatita.
 
O alta terapie specifica din Ayurveda este numita AUSHADHI-USHNODAKA, adica terapia de a bea apa calda in care au fost incorporate plante medicinale, apa care in prealabil a fost incalzita pana in apropierea punctului de fierbere, apoi racita usor si in final amestecata cu pulberi fine din plante medicinale. Dupa ce apa este incalzita si apoi racita, ea este amestecata cu pulbere fina de plante medicinale si lasata la macerat o anumita perioada de timp, ce poate fi cuprinsa intre cateva minute si 2-3 ore. Dupa macerare lichidul obtinut se strecoara sau se filtreaza si apa cu plante se incalzeste apoi usor, daca mai este cazul, cel mult pana la temperatura de 40 grade.
 
Acest procedeu este in special recomandat a se folosi de catre persoanele cu varsata mai mare de 40 de ani, cand procesele de absorbsie, asimilare si circulatie sunt intrucatva incetinite. De asemenea procedeul se recomanda la persoanele la care exista o mare acumulare de toxine (ama) in tesuturile corpului si in piele. Pielea uscata si flasca este un indiciu clar al acumularii de toxine, fapt care grabeste procesele de imbatranire si aparitia ridurilor. In acest caz, Ayurveda recomanda anumite plante specifice pentru reducerea toxinelor si refacerea elasticitatii pielii.
 
Postul alimentar, realizat doar cu apa calduta, in care se renunta complet la hrana pe o perioada limitata de timp, consumandu-se doar apa, reprezinta o terapie folosita cu succes in practicile stravechi ayurvedice.
 
Pe langa modalitatile de administrare interna, sistemul Ayurveda ofera de asemenea si un sistem amplu de terapii externe bazat pe folosirea eficienta a apei in scop terapeutic. Tratamentele ayurvedice de sudoratie cu aburi includ folosirea unor macerate din plante medicinale adecvate, recoltate in perioada optima din fiecare anotimp, in luna si momentul zilei clar specificate, astfel ca plantele sa asigure un maxim de eficienta. Baile terapeutice pot fi oferite fie ca parte a unor tratamente ayurvedice, fie ca parte a unui regim de viata santtos. Daca sunt respectate recomandarile legate de temperatura, presiune, adecvarea plantelor in concordanta cu tipul constitutional, baile au efecte vindecatoare remarcabile, incadrandu-se aici si efectul de reantinerire a trupului.
 
Asadar, in conformitate cu stiinta milenara a sistemului Ayuveda merita sa urmarim sa beneficiem la maxim de toate efectele binefacatoare pe care apa le poate genera organismului nostru.
 

Cura cu apa de izvor

 
Simplu si natural! O cura de exceptie!
Apa pura de izvor este elixirul tainic al vietii. Nevoia de a bea apa este una dintre cele mai importante necesitati vitale ale omului. A bea o apa curata si pura este o minunata improspatare pentru intreaga noastra fiinta.
 
Sanatatea omului depinde intr-o mare masura de starea de curatenie a stomacului. Atat trupul, cat si mintea noastra se bucura de mangaierea apei purificatoare.
 
Inainte:
In seara de dinaintea procedeului, nu vom consuma bauturi carbogazoase sau alcoolice.
 
Procedeul:
De indata ce ne trezim, inainte de a merge la baie sa ne spalam, vom bea, pe cat posibil intr-un interval de 5-10 minute, o cantitate de 1 litru pana la 1,3 litri de apa pura de izvor sau apa plata.
 
Dupa:
Dupa aceea, timp de 1 ora, nu vom manca nimic si nu vom bea altceva, decat doar putina apa.
 
Durata:
Se va proceda in mod similar, in fiecare dimineata, mai multe zile la rand.
 
Efecte:
Realizata zilnic, aceasta cura simpla poate favoriza vindecarea urmatoarelor afectiuni:
– dupa o zi de cura cu apa: constipatia, durerile de cap, tusea, bronsita
– dupa doua zile de cura cu apa: durerile de stomac, hiperaciditatea, gastrita
– dupa o saptamana de cura cu apa: bolile uro-genitale, reumatismul
– dupa o luna de cura cu apa: hipertensiunea, diabetul, cancerul in faze incipiente
– dupa trei luni de cura cu apa: tuberculoza pulmonara, paralizia, cancerul.
 
Atentie!
Aceasta terapie are si unele contraindicatii, in urmatoarele cazuri:
– hipertensiunea arteriala
– insuficenta renala
– insuficenta cardiaca
– glaucom
– edemele de orice natura
– chistele ovariene de dimensiuni crescute
– fibroamele uterine mari
– tumorile cerebrale
– bronsiectaziile
– rectocolita ulcero hemoragica si maladia crohn
– dizenteria si holera
– apendicita acuta
– adenomul de prostata
– vezica hipertona
– ruptura de perineu

Disclaimer / Declinarea responsabilității – Continutul acestui site are un scop informativ si nu poate fi considerat prescriptie medicala. Rezultatele mentionate sunt individuale, difera de la persoana la persoana si nu pot fi garantate in mod absolut de producatorul acestui aparat.

Traditii

Cercetarile recente ale dr. Masaru Emoto, referitoare la capacitatea apei de a inmagazina energie si informatie, pun in evidenta aspecte cunoscute, de altfel de poporul roman din mosi stramosi. Astfel in medicina populara romaneasca, se considera ca apa se poate incarca cu energiile binefacatoare ale soarelui, ale lunii, ale plantelor, ale aurului ori ale cuvantului rostit sau scris, exact cum Masaru Emoto demonstreaza prin experimentele sale.

 
Studiind traditia medicala din diferite zone, descoperim leacuri ale caror frumusete, simplitate si mister ne incanta.
 
In Muntii Apuseni, apa este incarcata cu puterea vindecatoare a aurului, fiind pregatita astfel: o radacina de morcov se scobea ca un pahar, apoi se puneau in ea apa de fantana si un ban sau un inel de aur (importanta fiind forma circulara), se lasa cateva ore, apoi se bea; acesta este un remediu de exceptie contra bolilor ficatului.
 
In mai toate zonele tarii, roua de pe flori scaldata in lumina rasaritului de soare, era folosita contra bolilor de piele si a deochiului. Apoi, cele mai puternice elixiruri de dragoste se faceau in Bucovina, din apa adusa la ceas de noapte dintr-o fintina in care se oglindea Luna. Pe Valea Frumoasei, tamaduitorii foloseau in leacurile lor apa tinuta intr-un vas de lut ars, pe fundul caruia era scris numele lui Dumnezeu in limbile pamantului.
 

Impregnarea apei cu puterea cuvantului rostit al faimoaselor descantece a fost probabil practica de medicina magica cel mai des utilizata la noi in tara

 
Celebrele Remedii Bach, cu un nume tot mai popular in Occident, nu sunt altceva decat apa de izvor, in care s-a scufundat vreme de cateva ore o cantitate mica de ierburi si flori. Obtinerea acestor remedii ar putea fi considerata ca nestiintifica daca n-ar exista homeopatia care a vindecat deja mii de oameni.Cu alte cuvinte aceste remedii se obtin prin incarcarea apei neincepute cu plante – o apa de flori.
 
Apa neinceputa este iar o expresie ce tine de povestile bunicii,totusi urmarind experimentele de peste hotare care demonstreaza moduri diverse de incarcare a apei ne reconsideram pozitia si ne aplecam cu interes asupra traditiei. Apa neinceputa se foloseste in aceeasi zi in care a fost luata si, in general, nu se pastreaza dupa apusul soarelui. Apa care ramane dupa utilizare nu se pastreaza, ci se arunca la parii gardului. Pentru bolile cele mai grele trebuie ca cel care ia apa sa ajuneze in ziua respectiva sau cu o zi inainte si musai sa se duca la fantana pe nemancate.
 
Toate procedeele de obtinere a apei neincepute se bazeaza pe un transfer al puterii naturii (a rasaritului de soare sau a zorilor, a Lunii etc.) si al credintei celui care aduce apa (manifestata prin post, tacere, prin respectarea unor restrictii), asupra apei. Faimoasa apa neinceputa poate fi obtinuta in cateva zeci de feluri, unele presupunind ritualuri foarte simple, altele extrem de complexe. Se spune ca orice leac din ierburi cu puteri tamaduitoare isi inzeceste puterea daca este facut cu apa neinceputa.
 
Apa neinceputa cu care se fac aceste remedii se obtine, de obicei, destul de simplu. Iata in continuare doar trei metode din zecile de procedee cunoscute:
– Inainte de rasaritul soarelui, te duci la o fintana de unde nu a mai luat nimeni apa si iei apa intr-o galeata clatita inainte de trei ori cu agheasma. La fantana trebuie sa te duci descult si sa treci cu picioarele prin iarba uda de roua. Apa obtinuta astfel se foloseste pentru bolile de piele, pentru constipatie si pentru toate bolile sangelui.
– La rasarit, te duci la trei fantani din sat si iei de la fiecare apa pe care o pui in aceeasi galeata. La intors, nu trebuie sa vii pe urmele pe care ai calcat la dus, ci sa vii pe un alt drum. Cu oricine te intalnesti pe drum, nu trebuie sa schimbi nici o vorba, ci sa te rogi mereu in gand. Aceasta apa se foloseste pentru boli grele, pentru deochi si tulburari ale mintii.
– Pentru elixirurile de dragoste, trebuie luata apa, cu doua zile inainte de luna plina (dar nu cand e luna plina, ca atunci umbla zburatorii, ielele si altele), de la o fantana, imediat dupa miezul noptii. Dupa apa trebuie sa se duca o fecioara ori un om curat.
 

Uneori, apa neinceputa nu mai este pusa in alte remedii, ci devine ea insasi un leac:

– contra tuturor pierderilor de lichide din organism prin hemoragie (inclusiv cea produsa de menstruatie), diaree ori transpiratie excesiva, se bea apa de intilnitura. Aceasta se ia de la un loc unde se intalnesc trei izvoare, dimineata – inainte de rasarit si seara – dupa apus.Si la drumul de dus si la cel de intors, se pastreaza o tacere deplina si nu se priveste indarat, iar ulcica sau sticla trebuie tinute bine astupate si nu trebuie dat nimanui sa bea din ele pe drum.
– contra artritei, poliartritei reumatoide, spondilozei se fac scaldatori cu apa de scaldatoare obtinuta astfel: la izvor sau la parau merge o femeie cu o cofa sau cu o oala noua in mina dreapta. Acolo, ea spune Tatal Nostru si dupa aceea arunca simbolic in apa o bucata de paine facuta cu mana ei si o bucata de sare. Apoi ia in oala apa peste care a trecut painea si sarea aruncate in apa. Aceasta operatie se repeta de trei sau noua ori, dupa care apa este dusa degraba pentru scaldatoare.
– pentru bolile necunoscute, carora nu le poate veni nimeni de capat, se fac spalaturi cu apa luata de pe roata morii.
– daca se banuieste ca la originea bolii este deochiul ori vreo vraja, atunci se bea apa de la fantana casei preotului in care s-au stins 9 carbuni din lemn de tei.
 
Exista multe alte metode de obtinere a apei neincepute, care presupun fel si fel de canoane de rugaciune ori de batere a mataniilor pe malul apei, la ceasul diminetii ori al apusului. Apoi, cu diferite feluri de carbuni stinsi in apa (de jugastru, de fag, de stejar) si cu descantece se vindeca o sumedenie de alte boli. Insa aceste ritualuri sunt foarte complexe si presupun o buna cunoastere a fortelor naturii, cunoastere dobandita in trecut de mesterii vindecatori, dupa decenii de practica, de apropiere cu multa atentie si dragoste de misterele apei. Cert este ca folosirea, vreme de secole, a apei ca remediu a dat nu o data rezultate surprinzator de bune.
 

Agheasma

Agheasma sau apa sfintita este elixirul magic cel mai larg folosit in toata lumea crestina si el se transforma intr-o veritabila apa vie pentru bolnavi, cat si intr-o veritabila arma impotriva duhurilor de boala. Folosirea agheasmei a fost adaptata de catre romanii crestinati, inca din cele mai vechi timpuri, la o multime de ritualuri precrestine – de la cele mai simple, la unele foarte complexe. In zona Neamtului, unde credinta face parte poate mai mult ca in alte zone din viata oamenilor, agheasma este mai folosita decat traditionala aspirina sau decat orice alt leac. Puterea agheasmei depinde foarte mult de credinta celui care o foloseste, in mainile celor cu o credinta profunda, fie ei preoti sau laici, ea transformandu-se intr-o ”arma” redutabila. In medicina traditionala romaneasca, agheasma este un remediu de prim ordin pentru alungarea duhurilor rele, de orice natura, de unde si o lista, practic nesfarsita cu utilizarile ei terapeutice. Cea mai pretuita agheasma este cea facuta in locurile in care slujesc preotii cu har, mai ales la manastiri si in sihastrii. Puterea cea mai mare o are cea facuta in doua ocazii ale anului: de Boboteaza si de Izvorul Tamaduirii (vineri, dupa Paste).
 
Agheasma cu putere mare se cunoaste dupa faptul ca nu ingheata, oricat ar fi de frig, si dupa faptul ca are o mireasma foarte fina, pe care numai oamenii curati o percep. Data fiind sfintenia acestui remediu, lista sa de utilizari, mai mult sau mai putin medicale, ar putea alcatui un mic tratat. Cateva traditii despre folosirea agheasmei, specifice mai multor zone ale tarii, sunt:
– contra epilepsiei (numita popular duca-se pe pustii) – in Apuseni si Nasaud, se stropea bolnavul gata sa intre in criza, cu agheasma sau era frecat cu ea pe frunte, gat si pe piept.
– pentru a se feri de deochi (afectiune manifestata prin dureri de cap, apatie ori exacerbarea emotivitatii, indigestie etc.)
– in zilele de sarbatoare, fetele se priveau in oglinda numai dupa ce o stergeau de 20 de ori cu agheasma.
– copiii deocheati sunt unsi pe tot corpul cu agheasma lasata sa picure pe o icoana a Maicii Domnului pictata pe sticla – credinta din Rovinari.
– contra frigurilor (in judetul Gorj) – li se da copiilor sa bea agheasma. Aceeasi prescriptie este valabila si pentru guturai si gripa.
– contra bolilor de ochi si a oboselii ochilor – suferindul se spala pe fata cu agheasma sau cu apa in care si-a clatit un duhovnic cu har, mainile, dupa savarsirea sfintei liturghii.
– pentru a scapa de insomnii ori de cosmaruri, oamenii posteau sapte vineri la rand, in fiecare vineri facand curat si lasand aerul si soarele sa intre in camera de dormit. In fiecare vineri chemau un preot cu har sa stropeasca cu agheasma in toate ungherele camerei.
– betia se trateaza cu post negru si rugaciuni de ajutor ale rudelor celui … posedat. Apoi se stropeste zilnic perna cu agheasma, se sterge cana din care bea apa cu agheasma ori se stropeste cu agheasma toata camera in care doarme.
– crizele paroxistice de furie, inclusiv cu manifestari isterice, se potolesc prin stropirea cu agheasma din abundenta. Cel care face aceasta operatie trebuie insa sa aiba foarte multa credinta in Dumnezeu si sa pastreze in minte si in inima mereu numele lui Dumnezeu, pana la trecerea momentului critic.
– paralizia (poceala) se trateaza tot prin stropire sau ungere cu agheasma, de doua ori pe zi – la rasaritul si la asfintitul soarelui. Pentru ca tratamentul sa prinda, trebuie facut sapte sau noua saptamani la rand, iar bolnavul trebuie sa posteasca si sa se roage.
– cu apa sfintita picurata pe crestetul capului, este prevenita si se trateaza insolatia (leac utilizat de cei care aveau mult de lucru la camp), precum si durerile de cap.
 
Practic, orice boala ori tulburare produsa de duhurile cele rele (in termeni moderni – orice afectiune psihica sau psihosomatica) poate fi tratata cu agheasma. Insa folosirea agheasmei are si ea rosturile ei. Pentru a fi eficienta, trebuie ca cel care o foloseste sa aiba multa credinta in Dumnezeu si sa fie curat la suflet. Daca agheasma nu prindea, atunci cel suferind trebuie sa posteasca si sa se roage la Dumnezeu, deoarece cugetul lui este prea umbrit de pacate si nu se poate bucura de sfintenia remediului. Apoi, dobandirea unei ape sfintite cu mare har de vindecare nu e un lucru chiar usor. In lumea satului romanesc exista multe povestiri despre oameni suferinzi care s-au rugat la Maica Domnului pana ce, dintr-o icoana, ea a varsat o lacrima, aceasta fiind cea mai de pret agheasma, cu puteri tamaduitoare nemasurate. Aceasta este reteta tuturor miracolelor in tratamentul cu agheasma: apa si dragoste de Dumnezeu.

Avertisment / Disclaimer – Continutul acestui site are un scop informativ si nu poate fi considerat prescriptie medicala. Rezultatele mentionate sunt individuale, difera de la persoana la persoana si nu pot fi garantate in mod absolut de producatorul acestui aparat.

Importanta apei in organism

Intr-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto a sustinut-o in Romania, ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus:
 
“Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de asemenea capacitatea de a memora informatia. Noi suntem aproape in totalitate apa: dupa nastere suntem peste 80 % apa, apoi sintem 70 % apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin. Ce se intimpla cind sintem doar 50 % apa? Ne ridicam la ceruri ! De ce nu putem trai fara apa…? Pentru ca ea transforma energia si informatia”.
 
Experimentele lui Masaru Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu- si structura. “Eu sint budhist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata”, a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania. Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor.
 
Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi. “Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba chiar corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare” , a mai spus Emoto. Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim – atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur – cit mai multe cuvinte vindecatoare.
 

Ce se intampla in corp cand nu bem apa?

Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”, a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau. Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 % din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva : 90 % din ele erau cauzate de deshidratare. Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el sa gandit ca nu putea fi doar un efect placebo. Cind a fost eliberat, a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind multi bolnavi.
 

Ce se intimpla in corp cind bem apa?

Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepind cu celulele, singele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari. Creierul are in componenta sa 90 % apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare. De asemenea, neurotransmitatorii – responsabili de transmiterea acestor mesaje – contin tot 90 %.De aceea atunci cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete.
 
Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul “mi-e sete”, asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (care sunt semnale de deshidratare) si patologia multor organe.
 
Ralph Vornehm a spus ca “celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii”. Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.
 
Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Membrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea. Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90 % din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90 % din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.
 
Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre ele. Imaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer. Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii. Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara.
 

Pentru a se hidrata, singele extrage apa din organele vitale

Ce se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)? Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei. Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80 la suta din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa. Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa. Altfel, singele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata extrage apa din organele vitale. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta “lupta” pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.
 
Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit – iata – vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.
 
“Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa. Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa”, spune Ralph Vornehm.
 
Cercetarile efectuate arata ca 90 % din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei “cu fata impietrita” au o proasta functionare a nervilor, cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90 %. Cind cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cauzate de deshidratare.
 
Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc. De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90 % din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: “Te rog, am nevoie de apa!”. Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp. Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte pe care corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: “Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!”.

Important / Disclaimer-  Continutul acestui site are un scop informativ si nu poate fi considerat prescriptie medicala. Rezultatele mentionate sunt individuale, difera de la persoana la persoana si nu pot fi garantate in mod absolut de producatorul acestui aparat.

Hunza – Valea Vietii

HunzaCu 140 de ani in urma britanicii urcau pentru prima data pe valea raului Hunza, o zona uitata de timp, ascunsa in ungherele muntoase din nord-estul Indiei de atunci. Intreaga omenire se afla in fata unui miracol care sfida regulile stiintei oficiale. Oamenii care traiau de milenii in acest loc uitat de boala, suferinta, tristete si stres, atingeau varste incredibile, se bucurau de o stare a sanatatii nemaiintalnita nicaieri in lume si puteau procrea la varste la care cei mai multi occidentali zaceau deja in sicrie. Astazi, misterul Vaii Hunza si al locuitorilor nu mai este la fel de mare, in urma sutelor de investigatii si cercetari stiintifice. Apa bauta confera longevitatea deja proverbiala a locuitorilor sai, si este secretul Frumusetii fara Batranete si al Vietii fara de moarte.

 

Hunza este o mica vale muntoasa din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonoma de nord-vest din Pakistan. Intreaga vale este situata la inaltimea medie de 2.500 de metri, avand o suprafata de 7.900 kilometri patrati. Fostul oras Baltit, actualmente Karimbad este principalul orasel al regiunii, astazi – o populara destinatie turistica, datorita privelistilor spectaculoase din imprejurimi. Zona este marginita de munti maiestuosi, precum Utar Sar, Rakaposhi, Bojahagur Duanasir , precum si piscurile Hunza, Ghenta, Diran si Bublimating: toti muntii enumerati strapungand cerul cu inaltimi de peste 6 000 metri.

 

Istoria locului este interesanta,Hunza fiind la inceputurile sale un mic stat izolat, marginit de Tibet la nord-est, si muntii Pamir la nord vest. Principatul condus in mod traditional de printi denumiti pe aceste meleaguri, Thum, a fost dizolvat in anul 1974, cand a fost inclus in frontierele Pakistanului actual de catre Zulfikar Ali Bhutto.

 

Schimbarea politica nu a deranjat prea mult cursul vietii de aici, locuitorii continuand sa traiasca in aceeasi stare de libertate cum vietuisera in ultimii 900 de ani sub conducerea Thum-ilor locali. Britanicii incercasera si ei, fara prea mult succes, sa stapaneasca cu pumn de fier valea. Intreaga perioada de dominatie britanica s-a intins doar intre anii 1889-1892. Ultimul print, Thum Mir Safdar Ali Khan Hunza, a fugit in Kashgar-ul chinez, cerand azil politic. Bastinasilor nu le-a fost deloc greu sa isi apere valea in timpul invaziilor, deoarece trecatorile prin care se facea pe vremuri accesul in zona aveau o latime de doar 50 centimetri!
 
Temperatura aerului in vale oscileaza intre + 27 grade Celsius si – 10 grade Celsius pe timp de iarna, cand intregul complex al Trecatorii Karakoram este blocat de zapezi. Districtul Hunza-Nagar a devenit cea mai noua diviziune din teritoriul Gilgit-Baltistan, fiind inclus de-abia in luna iulie a anului 2009.
 
Valea Hunza este de o frumusete extraordinara. Toti marii calatori care au venit si aici, atrasi de faima locului si de longevitatea extrema a bastinasilor, declara cu mana pe inima ca nu au mai intalnit nicaieri o asemenea alaturare armonioasa de minuni naturale.Trecatoarea prin care se intra din Gilgit in Hunza este foarte dificil de parcurs, fiind situata la inaltimea de 4.176 metri.
 
Odata intrat in vale, trecatorului i se dezvaluie in fata ochilor un peisaj edenic, iar daca soarele scalda piscurile inzapezite si valea multicolora, senzatiile sunt indescriptibile, si puternic amplificate de aerul tare si nefiresc de curat al inaltimilor.
 
Vaile de piatra albastruie ale muntilor, marginesc de o parte si de alta gradini si terase cultivate cu pomi fructiferi si orz, alturi de pasuni netede, unde pasc turme de animale crescute pentru lana, laptele si carnea lor. Deoarece in valea Hunza ploua rar, localnicii au dezvoltat in timp un ingenios sistem de irigatii prin care apa cristalina provenita din topirea periodica a ghetarilor se scurge catre gradinile, pasunile si locuintele lor. Originalul sistem de apeducte are o lungime totala de peste 80 km si preia in mare parte apa scursa din ghetarul Ultar situat la inaltimea de 7 788 metri, in Muntele Rakaposhi. Apeductul alcatuit din lemn, este ancorat in stanca cu piroane lungi de otel.
 
Inaccesibilitatea vaii combinata cu relieful extrem de accidentat a dus la secole de izolare fata de orice influenta venita din exterior. Spre exemplu, nu mai devreme de anii ’50 ai secolului trecut, locuitorii din Hunza nu vazusera nici macar un singur Jeep sau avion in zbor, in ciuda faptului ca armata Pakistaneza amenajase deja un aeroport in Gilgit, la doar 70 km distanta de Hunza.
 
La inceputul secolului XX, mai multi antropologi si etnologi care au intrat pentru prima oara in contact cu hunzakutii, au insistat ca acest grup etnic total diferit de celelalte comunitati din jurul sau, ar fi nici mai mult nici mai putin decat urmasii soldatilor din armata lui Alexandru Macedon. Soldati care ar fi fost lasati in acest avanpost indepartat de catre Cuceritor, dupa care au fost uitati sub vanturile aspre ale istoriei. Captivanta ipoteza a ramas in sertarele istoricilor, neavand prea multa credibilitate printre specialistii vremii.
 
Cu toate acestea, studiiile efectuate incepand cu anii ’70, au venit cu rezultate socante. Totul a inceput de la analizele limbii bastinasilor. Denumit Burushaksi, limbajul hunzakut este total diferit de limbile si dialectele triburilor din imprejurimi. Analizele istoric-fonetice au scos la iveala ca Burushaksi este nimic altceva decat un amestec lingvistic dintre vechea limba macedoneana si limbile vorbite in Antichitate in Imperiul Elenistic-Persan.
 
Hunzakutii au pielea alba si fizionomie tipic caucaziana. In anul 1950, cercetatorul John Clark nota despre desele cazuri de copii cu parul saten, blond si chiar roscat, afirmand ca daca acei copii ar fi fost imbracati in stil european, nu s-ar deosebi cu nimic de copii unei scoli din Scotia sau Irlanda. Femeile Hunza sunt deosebit de frumoase si delicate, infatisarea lor fiind foarte diferita de cea a femeilor care traiesc in satele adiacente Vaii. O parte dintre antropologi sustine ca acest fapt se datoreaza raidurilor din trecut, in care barbatii Hunza cautau sa rapeasca femei din caravenele persane, femei renumite in toata Asia pentru frumusetea lor ireala.
 
Limba bastinasilor nu are cuvinte de imprumut din dialectele hinduse, urdu sau lepcha, vorbite in zona. Pentru a compensa eventuala izolare a hunzakutilor in randul cetatenilor pakistanezi, autoritatile de la Islamabad au deschis totusi scoli de limba urdu. Culturile terasate din Vale se intind ca un puzzle multicolor pana la 50 nivele de inaltime. La baza se afla casele oamenilor, iar deasupra culturile agricole. Zona a fost saracacioasa in mod traditional. Locuitorii au pentru propria vale o vorba edificatoare: Aici este tara unde nimic nu este indeajuns… Poate doar vietile matusalemice si pietrele.
 
Adevarul este ca aici, vitregia Naturii a facut ca oamenii sa se multumeasca dintotdeauna cu putin. Pamantul este deosebit de sarac, tot balegarul strans de la animale este folosit la ingrasarea stratului superficial de sol care acopera stancile. Sol care a fost adus aici doar sub forma prafului transportat de vanturile reci. Numarul animalelor este limitat de lipsa pasunilor. Turmele de capre, oi si iaci sunt duse vara pe culmile inalte ale muntilor unde se mai gasesc petice de verdeata. Astazi, localnicii din Hunza si-au pierdut din reputatia de briganzi din trecut, fiind faimosi pentru ospitalitatea aratata turistilor.
 
Daca in orice alta provincie a Pakistanului, speranta de viata atinge circa 50-60 ani, tipic de altfel pentru o tara din lumea a treia, se pare ca in Valea Hunza oamenii de stiinta sunt martori directi ai unui fenomen incredibil. Conform studiilor derulate sub egida a numerosi cercetatori, in Valea Hunza traiesc probabil cei mai longevivi oameni din lume.
 
Primul dintre cercetatorii care si-a dedicat viata analizei amanuntite a asa-numitului “Mit Hunza” a fost americanul Jay Milton Hoffman, care in anul 1960 a fost delegat de catre U.S. National Geriatric Society sa studieze cauzele si factorii care determina starea de sanatate si longevitatea proverbiala a hunzakutilor. Dr. Hoffman si-a notat observatie intr-o lucrare care avea sa faca multe valuri in medicina moderna. Volumul “Hunza: Secrets of the World’s Healthiest and Oldest Living People” relateaza despre un tinut indepartat unde oamenii nu sufera de bolile comune populatiilor occidentale sedentarizate si consumatoare de alimente nocive. In Hunza, nici macar cei mai batrani oameni nu sufereau de Parkinson, colesterol marit, boli de inima, cancer (cancerul este totalmente necunoscut in randul lor), artrita, carii dentare, afectiuni ale vezicii urinare, diabet, tuberculoza, hipertensiune arteriala, alergii, astm, boli de ficat, constipatie, hemoroizi sau alte sute de afectiuni care vin ca o ironica nota de plata pentru noi, cei “civilizati, avansati tehnologic si atotstiutori in ignoranta noastra educata”.
 
In Hunza nu exista spital, farmacie, azil de nebuni, sectie de politie, inchisori, crime sau cersetori. Iar asta nu din cauza ca acesti oameni sunt prea barbari sau saraci sa le construiasca, ci pentru ca acestea nu au existat niciodata, iar societatea hunzakutilor nu are pur si simplu nevoie de aceste avanposturi ale “omului civilizat”.
 
Aici se intalnesc la tot pasul batranei si batranici simpatici care nu mai tin minte cand anume s-au nascut, dar care au varste de 120-140 ani, conform masuratorilor si analizelor de ultima ora.
 
In Hunza, oamenii mor fie in urma accidentelor, fie de batranete, la varste matusalemice. In nici un caz nu sunt secerati de boli degenerative, precum batranii din Occident. Dar cea mai mare surpriza a medicinei moderne a avut loc in urma investigarii cazurilor des intalnite in care “mamele” aveau 60-70 ani si “tatii” 70-90 ani. Pare incredibil, nu?
 
La varste la care alti oameni sunt deja in sicrie sau au rolul unor bunici ramoliti care se taraie cu ajutorul bastoanelor sau al scaunului cu rotile, lichidul seminal al batranilor din Hunza are inca capacitatea de a procrea. La inceput, autoritatile pakistaneze au refuzat sa recunoasca aceasta neobisnuita situatie, comentand ironic ca odraslele nou nascute ale batranilor de 80 ani, apartineau, de fapt, altor tineri din sate. Dar testele de paternitate efectuate in laboratoare din Marea Britanie si S.U.A. au certificat ca miturile si zvonurile erau adevarate, iar batranii octogenari sunt, intr-adevar, tatii nou nascutilor.
 
Populatiile umane care au beneficiat de-a lungul timpului de campii manoase, bune de cultivat si de pasuni abundente, potrivite pentru cresterea turmelor de animale, s-au bucurat dintotdeauna de o viata usoara, in care gasirea si prepararea hranei a devenit treptat o arta, nu o chestiune de viata si de moarte. Nu a fost cazul hunzakutilor. Pasunile erau aproape inaccesibile, animalele lor erau tinute in cea mai mare parte a anului in grajduri si hranite cu saracacioase resturi vegetale.
 
Intreg secretul sanatatii si longevitatii acestor oameni sta, de fapt, in simpla si banala apa. Apa bauta de hunzakuti provine din izvoarele care o aduc din ghetarul Ultar. Analizele de laboratoar au aratat ca apa din ghetarul Vaii Hunza este o apa foarte bogata in metale alcaline.