Traditii
Cercetarile recente ale dr. Masaru Emoto, referitoare la capacitatea apei de a inmagazina energie si informatie, pun in evidenta aspecte cunoscute, de altfel de poporul roman din mosi stramosi. Astfel in medicina populara romaneasca, se considera ca apa se poate incarca cu energiile binefacatoare ale soarelui, ale lunii, ale plantelor, ale aurului ori ale cuvantului rostit sau scris, exact cum Masaru Emoto demonstreaza prin experimentele sale.
Studiind traditia medicala din diferite zone, descoperim leacuri ale caror frumusete, simplitate si mister ne incanta.
In Muntii Apuseni, apa este incarcata cu puterea vindecatoare a aurului, fiind pregatita astfel: o radacina de morcov se scobea ca un pahar, apoi se puneau in ea apa de fantana si un ban sau un inel de aur (importanta fiind forma circulara), se lasa cateva ore, apoi se bea; acesta este un remediu de exceptie contra bolilor ficatului.
In mai toate zonele tarii, roua de pe flori scaldata in lumina rasaritului de soare, era folosita contra bolilor de piele si a deochiului. Apoi, cele mai puternice elixiruri de dragoste se faceau in Bucovina, din apa adusa la ceas de noapte dintr-o fintina in care se oglindea Luna. Pe Valea Frumoasei, tamaduitorii foloseau in leacurile lor apa tinuta intr-un vas de lut ars, pe fundul caruia era scris numele lui Dumnezeu in limbile pamantului.
Impregnarea apei cu puterea cuvantului rostit al faimoaselor descantece a fost probabil practica de medicina magica cel mai des utilizata la noi in tara
Celebrele Remedii Bach, cu un nume tot mai popular in Occident, nu sunt altceva decat apa de izvor, in care s-a scufundat vreme de cateva ore o cantitate mica de ierburi si flori. Obtinerea acestor remedii ar putea fi considerata ca nestiintifica daca n-ar exista homeopatia care a vindecat deja mii de oameni.Cu alte cuvinte aceste remedii se obtin prin incarcarea apei neincepute cu plante – o apa de flori.
Apa neinceputa este iar o expresie ce tine de povestile bunicii,totusi urmarind experimentele de peste hotare care demonstreaza moduri diverse de incarcare a apei ne reconsideram pozitia si ne aplecam cu interes asupra traditiei. Apa neinceputa se foloseste in aceeasi zi in care a fost luata si, in general, nu se pastreaza dupa apusul soarelui. Apa care ramane dupa utilizare nu se pastreaza, ci se arunca la parii gardului. Pentru bolile cele mai grele trebuie ca cel care ia apa sa ajuneze in ziua respectiva sau cu o zi inainte si musai sa se duca la fantana pe nemancate.
Toate procedeele de obtinere a apei neincepute se bazeaza pe un transfer al puterii naturii (a rasaritului de soare sau a zorilor, a Lunii etc.) si al credintei celui care aduce apa (manifestata prin post, tacere, prin respectarea unor restrictii), asupra apei. Faimoasa apa neinceputa poate fi obtinuta in cateva zeci de feluri, unele presupunind ritualuri foarte simple, altele extrem de complexe. Se spune ca orice leac din ierburi cu puteri tamaduitoare isi inzeceste puterea daca este facut cu apa neinceputa.
Apa neinceputa cu care se fac aceste remedii se obtine, de obicei, destul de simplu. Iata in continuare doar trei metode din zecile de procedee cunoscute:
– Inainte de rasaritul soarelui, te duci la o fintana de unde nu a mai luat nimeni apa si iei apa intr-o galeata clatita inainte de trei ori cu agheasma. La fantana trebuie sa te duci descult si sa treci cu picioarele prin iarba uda de roua. Apa obtinuta astfel se foloseste pentru bolile de piele, pentru constipatie si pentru toate bolile sangelui.
– La rasarit, te duci la trei fantani din sat si iei de la fiecare apa pe care o pui in aceeasi galeata. La intors, nu trebuie sa vii pe urmele pe care ai calcat la dus, ci sa vii pe un alt drum. Cu oricine te intalnesti pe drum, nu trebuie sa schimbi nici o vorba, ci sa te rogi mereu in gand. Aceasta apa se foloseste pentru boli grele, pentru deochi si tulburari ale mintii.
– Pentru elixirurile de dragoste, trebuie luata apa, cu doua zile inainte de luna plina (dar nu cand e luna plina, ca atunci umbla zburatorii, ielele si altele), de la o fantana, imediat dupa miezul noptii. Dupa apa trebuie sa se duca o fecioara ori un om curat.
Uneori, apa neinceputa nu mai este pusa in alte remedii, ci devine ea insasi un leac:
– contra tuturor pierderilor de lichide din organism prin hemoragie (inclusiv cea produsa de menstruatie), diaree ori transpiratie excesiva, se bea apa de intilnitura. Aceasta se ia de la un loc unde se intalnesc trei izvoare, dimineata – inainte de rasarit si seara – dupa apus.Si la drumul de dus si la cel de intors, se pastreaza o tacere deplina si nu se priveste indarat, iar ulcica sau sticla trebuie tinute bine astupate si nu trebuie dat nimanui sa bea din ele pe drum.
– contra artritei, poliartritei reumatoide, spondilozei se fac scaldatori cu apa de scaldatoare obtinuta astfel: la izvor sau la parau merge o femeie cu o cofa sau cu o oala noua in mina dreapta. Acolo, ea spune Tatal Nostru si dupa aceea arunca simbolic in apa o bucata de paine facuta cu mana ei si o bucata de sare. Apoi ia in oala apa peste care a trecut painea si sarea aruncate in apa. Aceasta operatie se repeta de trei sau noua ori, dupa care apa este dusa degraba pentru scaldatoare.
– pentru bolile necunoscute, carora nu le poate veni nimeni de capat, se fac spalaturi cu apa luata de pe roata morii.
– daca se banuieste ca la originea bolii este deochiul ori vreo vraja, atunci se bea apa de la fantana casei preotului in care s-au stins 9 carbuni din lemn de tei.
Exista multe alte metode de obtinere a apei neincepute, care presupun fel si fel de canoane de rugaciune ori de batere a mataniilor pe malul apei, la ceasul diminetii ori al apusului. Apoi, cu diferite feluri de carbuni stinsi in apa (de jugastru, de fag, de stejar) si cu descantece se vindeca o sumedenie de alte boli. Insa aceste ritualuri sunt foarte complexe si presupun o buna cunoastere a fortelor naturii, cunoastere dobandita in trecut de mesterii vindecatori, dupa decenii de practica, de apropiere cu multa atentie si dragoste de misterele apei. Cert este ca folosirea, vreme de secole, a apei ca remediu a dat nu o data rezultate surprinzator de bune.
Agheasma
Agheasma sau apa sfintita este elixirul magic cel mai larg folosit in toata lumea crestina si el se transforma intr-o veritabila apa vie pentru bolnavi, cat si intr-o veritabila arma impotriva duhurilor de boala. Folosirea agheasmei a fost adaptata de catre romanii crestinati, inca din cele mai vechi timpuri, la o multime de ritualuri precrestine – de la cele mai simple, la unele foarte complexe. In zona Neamtului, unde credinta face parte poate mai mult ca in alte zone din viata oamenilor, agheasma este mai folosita decat traditionala aspirina sau decat orice alt leac. Puterea agheasmei depinde foarte mult de credinta celui care o foloseste, in mainile celor cu o credinta profunda, fie ei preoti sau laici, ea transformandu-se intr-o ”arma” redutabila. In medicina traditionala romaneasca, agheasma este un remediu de prim ordin pentru alungarea duhurilor rele, de orice natura, de unde si o lista, practic nesfarsita cu utilizarile ei terapeutice. Cea mai pretuita agheasma este cea facuta in locurile in care slujesc preotii cu har, mai ales la manastiri si in sihastrii. Puterea cea mai mare o are cea facuta in doua ocazii ale anului: de Boboteaza si de Izvorul Tamaduirii (vineri, dupa Paste).
Agheasma cu putere mare se cunoaste dupa faptul ca nu ingheata, oricat ar fi de frig, si dupa faptul ca are o mireasma foarte fina, pe care numai oamenii curati o percep. Data fiind sfintenia acestui remediu, lista sa de utilizari, mai mult sau mai putin medicale, ar putea alcatui un mic tratat. Cateva traditii despre folosirea agheasmei, specifice mai multor zone ale tarii, sunt:
– contra epilepsiei (numita popular duca-se pe pustii) – in Apuseni si Nasaud, se stropea bolnavul gata sa intre in criza, cu agheasma sau era frecat cu ea pe frunte, gat si pe piept.
– pentru a se feri de deochi (afectiune manifestata prin dureri de cap, apatie ori exacerbarea emotivitatii, indigestie etc.)
– in zilele de sarbatoare, fetele se priveau in oglinda numai dupa ce o stergeau de 20 de ori cu agheasma.
– copiii deocheati sunt unsi pe tot corpul cu agheasma lasata sa picure pe o icoana a Maicii Domnului pictata pe sticla – credinta din Rovinari.
– contra frigurilor (in judetul Gorj) – li se da copiilor sa bea agheasma. Aceeasi prescriptie este valabila si pentru guturai si gripa.
– contra bolilor de ochi si a oboselii ochilor – suferindul se spala pe fata cu agheasma sau cu apa in care si-a clatit un duhovnic cu har, mainile, dupa savarsirea sfintei liturghii.
– pentru a scapa de insomnii ori de cosmaruri, oamenii posteau sapte vineri la rand, in fiecare vineri facand curat si lasand aerul si soarele sa intre in camera de dormit. In fiecare vineri chemau un preot cu har sa stropeasca cu agheasma in toate ungherele camerei.
– betia se trateaza cu post negru si rugaciuni de ajutor ale rudelor celui … posedat. Apoi se stropeste zilnic perna cu agheasma, se sterge cana din care bea apa cu agheasma ori se stropeste cu agheasma toata camera in care doarme.
– crizele paroxistice de furie, inclusiv cu manifestari isterice, se potolesc prin stropirea cu agheasma din abundenta. Cel care face aceasta operatie trebuie insa sa aiba foarte multa credinta in Dumnezeu si sa pastreze in minte si in inima mereu numele lui Dumnezeu, pana la trecerea momentului critic.
– paralizia (poceala) se trateaza tot prin stropire sau ungere cu agheasma, de doua ori pe zi – la rasaritul si la asfintitul soarelui. Pentru ca tratamentul sa prinda, trebuie facut sapte sau noua saptamani la rand, iar bolnavul trebuie sa posteasca si sa se roage.
– cu apa sfintita picurata pe crestetul capului, este prevenita si se trateaza insolatia (leac utilizat de cei care aveau mult de lucru la camp), precum si durerile de cap.
Practic, orice boala ori tulburare produsa de duhurile cele rele (in termeni moderni – orice afectiune psihica sau psihosomatica) poate fi tratata cu agheasma. Insa folosirea agheasmei are si ea rosturile ei. Pentru a fi eficienta, trebuie ca cel care o foloseste sa aiba multa credinta in Dumnezeu si sa fie curat la suflet. Daca agheasma nu prindea, atunci cel suferind trebuie sa posteasca si sa se roage la Dumnezeu, deoarece cugetul lui este prea umbrit de pacate si nu se poate bucura de sfintenia remediului. Apoi, dobandirea unei ape sfintite cu mare har de vindecare nu e un lucru chiar usor. In lumea satului romanesc exista multe povestiri despre oameni suferinzi care s-au rugat la Maica Domnului pana ce, dintr-o icoana, ea a varsat o lacrima, aceasta fiind cea mai de pret agheasma, cu puteri tamaduitoare nemasurate. Aceasta este reteta tuturor miracolelor in tratamentul cu agheasma: apa si dragoste de Dumnezeu.
Avertisment / Disclaimer – Continutul acestui site are un scop informativ si nu poate fi considerat prescriptie medicala. Rezultatele mentionate sunt individuale, difera de la persoana la persoana si nu pot fi garantate in mod absolut de producatorul acestui aparat.